Luca, am preluat legatura.

Prima sesiune SMARK. Plecare programata la ora 8 fix. La 7.45 Luca ma astepta deja cu taxiul in fata blocului. Plini de zel si entuziasm, ne-am incalzit discursul cu un taximetrist abil. N-a reusit sa ne convinga sa-i lasam o mare spaga. Nice try.  We don’t tip, we blog.

Nu stiam despre ce e conferinta. Imi era foarte foame si vroiam cafea. Mai tin minte ca am urcat cu liftul la etajul 13 al Rin Grand Hotel pe „Besame mucho”,  dupa care mi s-a rupt filmul pana la cofeina. Nu stiu ce s-a intamplat si cum am intrat pentru ca nu eram pe lista. N-am recunoscut-o nici pe fata de la receptia evenimentului, cu care sunt prieten pe Facebook.

Ne-am asezat in primul rand pentru ca nu era cu copiat si de-astea. La 9.30, cand s-a strans toata lumea in sala, m-am uitat si eu peste foaia cu desfasuratorul de eveniment si am notat ca se va vorbi despre Strategii Media. Niki Boswell, o englezoaica slabuta si cu un discurs continuu si fluent, ne-a avertizat ca suntem in plina criza si ca lumea deja a trecut prin asta in State si in China. Cu ce rezultat ? Consumatorii si-au pierdut increderea.  In branduri, in promisiuni publice, in propaganda si in toate lucrurile frumos colorate cu care publicitatea isi potenteaza mesajul. Acum, ne avertizeaza mica englezoaica, lumea are incredere in lucrurile pe care le poate verifica. Unde? Pe Internet, ultimul bastion al sinceritatii. De  acolo isi alege lumea adevarul. Noul si puternicul diferentiator e autenticitatea. Sfatul ei catre Branduri e sa lase vrajeala si sa zica pe bune ce si cum. Internetul e oxigenul crizei si toata lumea il respira cu nesat. E bine. Deja uitasem de foame pana in punctul asta si ma simteam  ca un mic zeu al internetului cu oaza mea de sinceritate din blog.

In tot acest timp, am studiat atent un tip care semana cu Sting. Doar ca avea cioc si mustata. In rest – leit. Nas ascutit, camasa bleu, sacou albastru cu dungi, cam aceeasi statura. Enter Neil Perkin.

Neil are un blog despre pesti morti, asa ca abia asteptam sa vad ce zice. Primul slide : Revolution is coming. A fost una dintre cele mai misto prezentari in PowerPoint vazute de mine pana acum. Fiecare slide era o fotografie sugestiva pentru mesaj, care nu era scris de-o schioapa ci facea parte din fotografie. Revolution is coming era scris cu spray-ul la intrarea intr-un metrou.

El zice ca lumea deja s-a strans pe net. Sunt comunitati peste comunitati si ele fac legea, pe ele le asculta lumea sau consumatorii daca vreti . Asa ca nu mai are sens sa aruncam o nada si sa speram ca vine toata lumea la ea sa citeasca ce mesaj am fost platiti sa livram. Atentia acestor grupuri se castiga altfel. Cu o implicare onesta in comunitatea lor de exemplu. Brandurile inteligente faciliteaza nevoile comunitatii, le ajuta. Ca The Guardian, zice Sting, care si-a modificat continutul de online asa incat sa fie numai bun de luat si pus la tine pe blog de exemplu. Asa ca le-a crescut traficul cu 55%. Gazeta si-a  schimbat si tonul , sa se potriveasca cu noua imagine prietenoasa, e mai conversational si mai cald. Nu-ti mai da raportul, iti impartaseste ce i s-a intamplat. Na belea. In viitor, toti jurnalistii se vor bloggeri, ca e mai cul

Eram bagat bine in priza cand a intrat Victor Stroe la microfon, planning director la Leo.  Nu vreau sa fiu prea critic pentru ca nici eu nu sunt cine stie ce vorbitor, insa mi-a fost foarte greu sa fiu atent la ce a spus pentru ca in timp ce isi cauta cuvintele vocaliza ă-uri. Asa ca au fost mult mai multe ă-uri decat vorbe. Cum sa storci 100% dintr-un canal media. Mai exact, din cinematograf. Au urmat mai multe exemple de reclame inedite de facut in cinematograf, pe care le-am urmarit la proiector. Mi-a placut ca a lansat si un concurs pentru cine mai gaseste modalitati out of the box pentru promovare in sala de cinema. Informatiile despre concurs le-am gasit intr-un plic lipit de fundul scaunului. Stiam eu ca e bine sa stai in fata la dinastea, pentru ca n-a avut plicuri decat pentru primele 2 randuri. Imediat dupa Victor, ne-au scos in pauza si m-am infipt fericit in niste senvisuri. Mi se facuse in sfarsit foame.

Concluzia e ca stam bine. Sa scriem pe blog pentru ca cei din urma vor fi cei dintai. Ironic totusi,  imi aduc aminte cum miroseau analistii ceva comportament deviational acum trei ani la o emisiune si ne sugerau sa ne controlam la cap daca scriem pe blog.

This entry was posted on vineri, mai 21st, 2010 at 7:36 pm and is filed under The Usual. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.