Eu cred ca d-nul Nicolaescu are o parere foarte buna despre productiile domniei sale. Eu nu. Mie imi plac productiile domnilor de pe scena. [vezi video aici]

Am vazut Poker. Si Orient Expres. (la alea din epoca de aur nu am de gand sa fac vreo referinta, sunt niste filme proaste, da,  dar  nici nu vad cum altfel sa fi iesit )

Am o teorie.

Am observat ca filmele astea din epoca de dupa epoca de aur sunt scrise si regizate penibil de prost (dialoguri false, scene inutile, personaje care nu se schimba etc), dar cumva, ideea de dincolo de film pare misto.

Orient Express. Un barbat-relicva a unei epoci desantat-interbelice se pierde intr-un prezent lipsit de viata si chef. tare!

Poker. Un grup strans de 4 prieteni arivisti se ajuta reciproc si trec cu bine din comunism in sociocapitalism de stanga. beton!

O idee buna de film nu iti vine uitandu-te la stele. E ceva munca acolo, in spate. vezi personajele, simti intriga etc. Deci filmele astea trebuiau sa iasa bine.De aici si teoria  mea.

Eu cred ca Sergiu Nicolaescu are un dispozitiv de citit mintea elaborat de Uniunea Sovietica in anii ’80 si fura idei cu el direct din capul unor geniali.

Dar nu le intelege.

Business vorbind, ne-ar fi de mare ajutor ca acest viral sa se viralizeze pana la cer. Pana una alta, traficul de pe www.euroministorage.ro creste asa ca suntem impacati profesional. Cum ar spune Gica Hagi, tot ce-am facut am facut in detrimentul eficientei in comunicare si publicul nu ne-a uitat. Vizionare viralizanta va urez!

Euroministorage, Sexul si Spatiul

De astazi, colegul vostru alexandru – adicatelea io – a intrat in randul oamenilor cu carte. A crescut in nivel cum s-ar spune, de la gradul de absolvent ajungand peste pranz, licentiat. Da, asta ma face sa vorbesc despre mine la persoana a 3a, pt ca nu ma asteptam.
Cum subiectul in sine nu prezinta suficient de mult interes incat sa nu dati ctrl + t, m-am hotarat sa va arat niste radiouri romanesti de prin ’40.
without further ado:
Diavolo
E o taină a firii
E parfumul iubirii
Este lacrima unui drăcuşor
Ce iubea
Pe vecina sa, luna,
Insă ea-ntotdeauna
Il inşela cu un nor.
Şi-atunci el a plans
Şi a ţipat
Disperat,
Din ochi i-a curs,
A lăcrimat
Diavolo.
Diavolo
E o taină a firii
E parfumul iubirii
Mă numesc Diavolo.

b) Se-ntreabă toţi mereu,
Cum mă intreb şi eu,
De ce madam Popescu e frumoasă,
De ce cu tenul ei
Ca şi alte femei
Pe vant şi ploaie poate ca să iasă.
62
De ce cand vine ea
La teatru, cinema,
Se-ntoarce lumea faţa să-i admire,
Toţi ochii se deschid
La tenul ei splendid.
Secretul e crema Candid.
Dacă vreţi, doamnelor,
Un ten fermecător,
Mainile catifelate
Şi-un obraz splendid,
Numai crema Candid.

Mai deunăzi, ca să mă exprim livresc, stăteam liniștit la calculator și îmi vedeam de ale mele. Nu mică mi-a fost mirarea să ridic privirea din ecran și să văd următoarea priveliște:

Evident, am preferat să blurez figurile satisfăcute ale celor două colege. De rușinea pentru lipsa lor de rușine, desigur.

O să ziceți că foarte bine, că foarte normal. Nu mi se pare. Drept dovadă e acest detaliu din natura vie cu laptop și canapea pe care v-am prezentat-o.

Mi se pare incredibil. Atâta bună cuviință n-am văzut de când mă știu.