Mai deunăzi, ca să mă exprim livresc, stăteam liniștit la calculator și îmi vedeam de ale mele. Nu mică mi-a fost mirarea să ridic privirea din ecran și să văd următoarea priveliște:

Evident, am preferat să blurez figurile satisfăcute ale celor două colege. De rușinea pentru lipsa lor de rușine, desigur.

O să ziceți că foarte bine, că foarte normal. Nu mi se pare. Drept dovadă e acest detaliu din natura vie cu laptop și canapea pe care v-am prezentat-o.

Mi se pare incredibil. Atâta bună cuviință n-am văzut de când mă știu.

This entry was posted on miercuri, iunie 9th, 2010 at 5:15 pm and is filed under The Usual. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.