  |
Tommy Hilfiger a sarbatorit 25 de ani de existenta printr-o povestioara draguta – “The Night of The Navy Blue Blazer” – care surprinde viata de noapte a unui sacou si drumul sau prin cluburile din New York.
Ud, uscat, rupt, vopsit sau curat, cu accesorii sau fara, purtat de femei sau barbati, sacoul are o viata de noapte activa si se potriveste oricarui stil, cel putin asta spun cei de la Tommy.
Daca tot au implinit 25 de ani, de cate ori ati vazut numarul 25?
Ieri, a fost ziua lui Marc, ocazie cu care l-am incurajat sa mai picteze si sa vedem noi panze la birou, sa avem si noi mai multa inspiratie in timpul sedintelor de brainstorming. Pentru cei care nu au vazut inca lucrarea lui Marc, mai aruncati un ochi pe Aleea Scriitorilor. Did you spot it? Sa ne traiasca si sa ii mai uram o data la multi ani! 
Apropo de ideea de joi, curentul emigrarii din anii 90 dupa 20 de ani, m-ar interesa sa vad sau chiar sa conduc o cercetare despre romanii stabiliti de ceva ani in strainataturi, cum s-au adaptat, ce obiceiuri de consum aduc in Romania si cum ii influenteaza pe romanii din tara. Numai anul acesta au emigrat aproape 3 milioane de romani, astfel ca importanta lor ar trebui sa fie destul de mare. Milioane de romani se intorc de sarbatori si dicteaza ce isi doresc pe masa iar sub brad aseaza cadourile luate de la discounturi din afara.
Am gasit un exemplu de astfel de cercetare la Pro TV, un scurt documentar despre hainele pe care le aduc romanii din tarile in care au muncit: Ce spun hainele pe care le purtam despre noi? Pretty funny & annoying…
Ma mai intreb daca gandul unei astfel de cercetari trebuie directionat catre romanii intorsi in tara sau familiile lor, sau daca o astfel de cercetare se poate face pe comunitati de romani din diferite tari, daca exista vreo comunitate activa si puternica de romani in afara. Voi stiti vreo tara cu o comunitate de romani mai inchegata? Aveti prieteni/ rude care fac parte din aceasta comunitate?
(True story – s-a intamplat intr-un mic oras din Mexic)
Un tip facea autostopul pe o strada, intr-o noapte neagra, in mijlocul unei furtuni puternice. Trecea timpul, nicio masina pe drum si furtuna facea sa nu vada doi pasi in fata lui.
La un moment dat, apare o Dacie galbena si se opreste fix in dreptul lui. Tipul, fara sa analizeze mult situatia, se urca in masina. Inchide usa si cand se uita spre cel de la volan, nu vede pe nimeni. Masina porneste usor, tipul deja ingrozit statea lipit de scaun. Apare o curba, tipul incepe sa se roage in gand sa scape cu viata si exact la intrarea in curba, apare o mana prin geam si roteste volanul.
Tipul, deja paralizat de groaza, vede cum de fiecare data cand apare o curba, mana apare prin geam si roteste volanul. La un moment dat, isi face curaj si o tuleste din masina, alergand catre cel mai apropriat oras.
Ajunge intr-un bar, ud si inspaimantat, cere doua pahare de tequila si incepe sa povesteasca experienta teribila prin care a trecut. Toti raman pe ganduri cand isi dau seama ca tipul plange si nu era beat.
Dupa o jumatate de ora, alti doi tipi intra in bar, si unul ii zice celuilalt: Ba Mariuse, uite-l pe tampitul care s-a urcat in masina in timp ce-o impingeam!
Un curent de la TFF. 2 filme inscrise in festival, cu acelasi subiect social, emigrarea. Moment in care imi aduc aminte nu de anii ’90 cum si-a adus aminte MB Dragan, ci de liceu, clasa a X-a, Ada Milea si albumul lansat in 1999: Republica Mioritica Romania si prima melodie de pe album, “Perspective. Statul. Curcubeu de gaze.”
Acum 10 ani nu ma gandeam la emigrare, aveam planuri in tara asta, cu facultatea pe care mi-o alesesem si meseria pe care visam sa o practic. Peste inca 10 insa curioiztatea si interesul pentru emigrare s-a intors . Un tanar isi face planurile de emigrare inca din liceu. Se intereseaza de facultati si mastere, de zone culturale cu care ar rezona. Eu am pierdut trenul, dar ma intreb, ei se vor mai intoarce vreodata in tara? Exista oare statistici despre romanii plecati in strainatate dupa ’90, cati dintre ei s-au intors si cati au fost asimilati?
Am aflat ca astazi este “Ziua Nationala fara Tutun”, o zi dedicata renuntarii la fumat. Este o zi in care ar trebui sa ne gandim in ce fel ne afecteaza tigarile pe care le fumam zilnic sau ocazional, “la o socializare”. Ma intreb care sunt motivele pentru care se lasa cineva de fumat. E drept ca este o initiativa de laudat, dar trebuie sa ii dai motive serioase unui fumator sa renunte la viciul sau care, pana la urma, ii afecteza pe toti ce din jur.
E suficient sa mentionam hainele ce miros a fum mereu, respiratia ingreunata, gustul neplacut? Campanii anti-tutun care atrag atentia asupra problemelor de sanatate ce vin odata cu tutunul se fac peste tot in lume, dar ce ii face de fapt pe fumatori sa renunte?
Asta e doar una dintre campanii.
In cadrul galei Teacher’s Film Festival de aseara, am castigat cu scurtmetrajul “Aleea Scriitorilor” doua premii:
- cel mai bun dialog si
- premiul pentru cel mai bun actor - Mihai Marinescu, pentru rolul din “Aleea Scriitorilor”.
Zilele trecute, am vazut prin presa internationala ca Durex se repozitioneaza ca brand ce creeaza legaturi emotionale puternice cu proprii consumatori. Hopa… Adica Durex-ul ala cu iepurasi sau alte experiente „interesante”, care a prins atat de bine il inlocuim cu ceva de genul Love Plus? Hmm…
Oricum, din 25 noiembrie vom vedea oficial si campania pe TV, print si online (ma rog, daca avem drum prin Marea Britanie).
Sub noua semnatura a brandului, “Love Sex. Durex” apare urmatorul spot:
Va las cu un viral Durex, in spiritul pozitionarii vechi
Pana acum doua saptamani cafeaua de dimineata mirosea a plumb si degetele se innegreau de la ziare, pentru ca lucram intr-o agentie de media. Citeam trash, mainstream, glossy, orice pica printre degete sau era sheruit de colegi. Ziua mea preferata era vinerea, zi de aparitie Dilema. Ma grabeam sa ajung mai repde la birou, ca sa o prind. Era recompensa mea de sfarsit de saptamana dar si curajul de a afirma ca orice public poate fi atins prin mediul asta.
Acum ma intreb daca eram motivata sa cred asta pentru ca era gratis sau era altceva la mijloc? Iubesc presa pentru ca vreau sa stiu punctul de vedere al publicului general sau sa vad proiete speciale pentru un anumit targhet sau pentru ca media plannerul primea multe reviste si ziare pe care eu mi le insuseam?
De doua saptamani imi lipseste hartia proaspat tiparita. Nu stiu daca sa incep sa imi cumpar ziare, asa ca deocamdata am luat decizia ca macar o zi pe saptamana sa ajung pe Iorga 13 si sa ma bucur de vechii colegi si hartie. Oricum, chiar si in absenta hartiei, pe mail adica, am facut un sondaj despre ce citesc oamenii de la Rusu+Bortun. Concluzia este ca trebuie sa ma apuc si eu de Wire, Wired si Novum, printre altele.
