Postat de Luca pe 13.7.2010 la 10:30 AM
Era o dimineata devreme la firma. Soarele plutea frumos printre nori si lumea se chinuia sa-si dezlipeasca pleoapele cu ceva zat de cafea. Pasarelele ciripeau in copaci.
Dar la un moment dat s-a deschis usa. Pe ea a intrat ea, o tipa misto la vreo 30 de ani (va implini 28, dar sa vada toata lumea ca am gresit), cu mers sigur si cumva dezinvolt. Rumoare. Printre colegii mei cei rai, a inceput imediat barfa: ca cine e, ca ce vrea, ca daca are un nume.
Ei bine, numele ei este Ileana Monica Chermenschi. Iat-o, intr-o poza gasita pe net, usor a la Godard as zice: 
Acuma, ce trebuie spus in primul rand despre ea, din punctul meu de vedere, este asa: Ileana a fost bursiera a University College of London. Zic asta pentru ca eu insumi am fost bursier J.W.Fulbright si, chiar daca e ceva diferit, totusi e freakin important.
Asta inseamna o expertiza care nu creste pe malurile dambovitzene si pe care Romania trebuie sa fie suficient de desteapta s-o exploateze la maximum. Personal mi-as dori ca mai multi dintre noi sa stea cu ea de vorba si s-o intrebe cum a fost acolo si ce-a facut.
Asadar, Ileana este brand consultant la noi de pe data de 1 + brand unit manager la cyberi, ceea ce inseamna ca va fi pe capul lui Gabi, lui Mickey si al meu cam tot timpul. Misto, daca ma-ntrebati pe mine.
Alte detalii despre ea gasiti aici.
+ Comments (1)
+ Permalink
Postat de Luca pe 06.7.2010 la 05:10 PM
Ok, n-am disparut. Am avut partea mea de glorie dupa momentul cu Mickey, dar era cazul sa revin. Si pentru ca tot vine finala si meseria ne obliga sa avem putere de anticipatie, prezic Germania-Olanda. Greu de zis cine bate. As merge totusi pe mannschaft.
Si pentru ca lumea se intreaba, poate, ce hobby-uri mai avem pe aici, profit si zic de NBA. Doar-doar mi-oi gasi si eu un partener de discutie pe tema asta. Doritorilor le spun ca am fost mult timp fan San Antonio Spurs. Bine, si inainte Seattle Supersonics, ca era Shawn Kemp acolo.
Am mai cochetat anii trecuti cu Spurs, ca imi placea duo-ul Duncan – Ginobili, dar intre timp m-am reorientat. Spre Boston, ca vorba aia, Pierce – Allen – Rondo nu e un trio de colo. KG nu ma intereseaza in mod special, nu cred ca e foarte talentat.
Deci repet invitatia mea de a discuta despre NBA. Anyone? Evident, numai oameni cu temele facute. Sa stie macar echipa la care s-a dus Jordan cand a revenit in NBA. Si fara ocheade in wikipedia, pe de rost 
+ Comments (2)
+ Permalink
Postat de Luca pe 02.7.2010 la 12:05 PM
Din cand in cand, Catalin face angajari asupra carora ne consulta sau nu. Asa se face ca acum ceva vreme a aparut la noi in firma acest personaj. 
Intamplarea face ca biroul meu e chiar langa al lui, asa ca daca ridic privirea il vad fara sa vreau. Acuma, nu stiu, mie mi se pare ca seamana cu Mickey Mouse, dar s-ar putea sa fiu doar eu. O sa ziceti ca ma lamentez aiurea, dar chiar nu inteleg cum se poate pastra o atmosfera fireasca de lucru in prezenta lui.
+ Comments (2)
+ Permalink
Postat de Radu pe 29.6.2010 la 10:11 AM
Eu cred ca d-nul Nicolaescu are o parere foarte buna despre productiile domniei sale. Eu nu. Mie imi plac productiile domnilor de pe scena. [vezi video aici]
Am vazut Poker. Si Orient Expres. (la alea din epoca de aur nu am de gand sa fac vreo referinta, sunt niste filme proaste, da, dar nici nu vad cum altfel sa fi iesit )
Am o teorie.
Am observat ca filmele astea din epoca de dupa epoca de aur sunt scrise si regizate penibil de prost (dialoguri false, scene inutile, personaje care nu se schimba etc), dar cumva, ideea de dincolo de film pare misto.
Orient Express. Un barbat-relicva a unei epoci desantat-interbelice se pierde intr-un prezent lipsit de viata si chef. tare!
Poker. Un grup strans de 4 prieteni arivisti se ajuta reciproc si trec cu bine din comunism in sociocapitalism de stanga. beton!
O idee buna de film nu iti vine uitandu-te la stele. E ceva munca acolo, in spate. vezi personajele, simti intriga etc. Deci filmele astea trebuiau sa iasa bine.De aici si teoria mea.
Eu cred ca Sergiu Nicolaescu are un dispozitiv de citit mintea elaborat de Uniunea Sovietica in anii ‘80 si fura idei cu el direct din capul unor geniali.
Dar nu le intelege.
+ Comments (2)
+ Permalink
Postat de Admin pe 29.6.2010 la 12:21 AM
Business vorbind, ne-ar fi de mare ajutor ca acest viral sa se viralizeze pana la cer. Pana una alta, traficul de pe www.euroministorage.ro creste asa ca suntem impacati profesional. Cum ar spune Gica Hagi, tot ce-am facut am facut in detrimentul eficientei in comunicare si publicul nu ne-a uitat. Vizionare viralizanta va urez!
Euroministorage, Sexul si Spatiul
+ Comments (0)
+ Permalink
Postat de Luca pe 28.6.2010 la 10:35 AM
Am facut greseala sa ma uit la un singur meci din world cupul gazduit de Africa de Sud. Ghinionul a facut sa fie unul din cele mai proaste: Uruguay-Franta. Un meci in care nimeni n-a jucat nimic, iar ambele echipe pareau sa fie antrenate de Pictor Viturca, vorba unui prieten.
Aseara mi-am calcat pe inima si-am zis sa-i dau o sansa meciului Anglia-Germania. N-am regretat. Meci mare, de clasa, cu o echipa germana care nu numai ca functiona perfect, dar avea nonsalanta de a juca foarte, foarte elegant. O echipa a Germaniei care, culmea, si-a aratat coltii mai ales prin reprezentantii tarii sora – sau frate – Polonia, adica Podolski si Klose.
Din pacate mi s-a confirmat impresia ca e o cupa second-hand, in special din cauza greselilor de arbitraj. Eroarea din acest meci a fost colosala, ati vazut-o probabil cu totii. Da, se poate spune ca meciul ar fi aratat altfel daca asa-zisul tusier le-ar fi validat englezilor un gol perfect valabil. Da’ tot nemtii au fost mai buni.
Vedeti si voi: mingea clar in poarta, Neuer batut.
+ Comments (3)
+ Permalink
Postat de Alex pe 22.6.2010 la 02:18 PM
De astazi, colegul vostru alexandru – adicatelea io – a intrat in randul oamenilor cu carte. A crescut in nivel cum s-ar spune, de la gradul de absolvent ajungand peste pranz, licentiat. Da, asta ma face sa vorbesc despre mine la persoana a 3a, pt ca nu ma asteptam.
Cum subiectul in sine nu prezinta suficient de mult interes incat sa nu dati ctrl + t, m-am hotarat sa va arat niste radiouri romanesti de prin ‘40.
without further ado:
Diavolo
E o taină a firii
E parfumul iubirii
Este lacrima unui drăcuşor
Ce iubea
Pe vecina sa, luna,
Insă ea-ntotdeauna
Il inşela cu un nor.
Şi-atunci el a plans
Şi a ţipat
Disperat,
Din ochi i-a curs,
A lăcrimat
Diavolo.
Diavolo
E o taină a firii
E parfumul iubirii
Mă numesc Diavolo.
b) Se-ntreabă toţi mereu,
Cum mă intreb şi eu,
De ce madam Popescu e frumoasă,
De ce cu tenul ei
Ca şi alte femei
Pe vant şi ploaie poate ca să iasă.
62
De ce cand vine ea
La teatru, cinema,
Se-ntoarce lumea faţa să-i admire,
Toţi ochii se deschid
La tenul ei splendid.
Secretul e crema Candid.
Dacă vreţi, doamnelor,
Un ten fermecător,
Mainile catifelate
Şi-un obraz splendid,
Numai crema Candid.
+ Comments (22)
+ Permalink
Postat de Luca pe 21.6.2010 la 01:26 PM
O zi aparent normala de luni. O zi in care lumea, in mod normal, munceste. Nu si colegii mei. In momentele in care eu sunt la calculator incercand sa cresc vizionarile EMS pe vimeo, iata ce fac ei. Sper ca pozele vorbesc de la sine.
Priviti. Priviti atitudinile hamesite, cautaturile infometate, gesturile atavice care le tradeaza foamea ancestrala.
Cum. Cum sa faci fatza unor asemenea conditii. Cum altfel decat alaturandu-te mesei incarcate de bunuri cu aspect si savoare rubensiana.
Opa. Pe asta nu stiu de unde am scos-o. Probabil mi-e foame si mie. Oricum ar fi, priviti, priviti si minunati-va. Nu e simplu cu acesti colegi ai mei. Nu e simplu deloc
+ Comments (9)
+ Permalink
Postat de Luca pe 10.6.2010 la 05:34 PM
…geniul creativ românesc nu are limite? Drept dovadă stă un nou program tv disponibil pentru dreptcredincioşi, aici.
La asemenea idee, sincer, nu e de mirare hype-ul care s-a creat pe net în jurul ei. Mă întreb cât mai e până la serviciul de twitter cu mesaje de condoleanţe de la cei dragi. Oops! Mai bine tăceam, că sigur o face cineva.
+ Comments (1)
+ Permalink
Postat de Luca pe 10.6.2010 la 10:06 AM
Tot mai deunăzi le povesteam colegului Mickey și colegului Rusu că am adoptat o nouă tactică pentru acest blog. Ea stă în felul următor: merg pe stradă și, văzând diverse chestiuni care îmi atrag atenția, le fac poze și pac! la Războiu.
Azi dimineață mă clătinam ușor nedormit spre firmă când privirea mi-a fost atrasă magnetic de următorul stabiliment:
Adică farmacia de fițe. Și să mai ziceți că înțelegeți ceva din ce se întâmplă în România. N-aveți cum, vă jur, pentru că nișarea pieței muncii prin aceste locuri, iată, atinge cote nebănuite.
Încerc să-mi imaginez cine își ia medicamente de-aici. Botezatu? Poponeț? Și dacă da, ce fel de medicamente? Frate, ce trenduri în economia noastră de piață. Ziceți și voi.
+ Comments (0)
+ Permalink
