Chinezu a scris despre o initiativa foarte frumoasa a colegelor noastre de la Bortun Olteanu.
Felicitari fetelor!!!
Postat de Admin pe 10.1.2011 la 11:09 AM
A schimba sau a nu schimba?
Schimbari …
Un nou an, noi rezolutii, noi asteptari … fiecare spera la ceva mai bun, iar la sfarsitul anului urmator ne dorim sa bifam cat mai multe lucruri realizate de pe lista.
Alaturi de cele enumerate mai sus, noi mai avem un “nou” : un sediu nou. Mircea Vulcanescu 27 a devenit Corbeni 3. Ca in fiecare inceput, este nevoie de putin timp sa ne acomodam. Desi e prima zi in care ne-am adunat toti la birou, ne-am gasit fiecare locul, ne-am apucat de treaba si chiar “feels like home”.
Ne dorim ca o data cu aceasta mutare, cu acest inceput, sa pornim in forta si sa facem lucruri cat mai bune, sa ne auto-depasim.
Inceputurile sunt mai dificile pentru unii, poate chiar de evitat pe cat posibil, in timp ce altii le asteapta si le cauta. Poate datorita sentimentului de bine pe care il dau acestea ori din nevoia de schimbare. Oricare ar fi motivul, schimbarea ar trebui sa reprezinte progres.
Voi imbratisati schimbarea cu usurinta sau va simtiti mai confortabil in acelasi mediu familiar, alaturi de lucruri, oameni si obiceiuri ce va sunt atat de cunoscute?
Postat de Anca pe 21.12.2010 la 12:22 PM
3 zile in Susai
Cum arata un peisaj care te inspira? Natura, culori, senzatia de libertate? Pentru fiecare poate fi altceva. Nici macar nu am cautat un loc care sa ne inspire, am vrut un mediu in care sa relationam, sa ne cunoastem mai bine si am ajuns intr-un peisaj scos din felicitarile de Craciun pe care le adoram cand eram mica.
Da, poate prea cunoscut si aproape de civilizatie dar pentru trei zile am fost rupti din circuitul cotidian. Bine, excludem laptopurile, telefoanele mobile si prezentarile care erau inevitabile. A fost distractiv. 
Postat de Corina pe 13.12.2010 la 03:41 PM
Cum sa lucrezi fara target?
Saptamana trecuta a trebuit sa explic cel mai aberant lucru vreodata, unui publicitar, ca nu pot sa lucrez fara sa am un target in minte, ca trebuie sa mi-l imaginez, sa stiu cum arata, ce mananca la micul dejun sau cum se imbraca, sa ii stiu nevoile, ca sa ajung la INSIGHT. Am nevoie de o fotografie mentala cu el, sau chiar de una reala. Daca dau cautare pe google dupa cateva cuvinte cheie, trebuie sa iasa o poza cu TARGETUL.
Am explicat, nu s-a inteles ce vroiam. Pacat. Asa ca trebuia sa refulez cumva. Am inceput sa ma gandesc la targetul pe care mi-as dori sa lucrez si as gasi cateva observatii locale pertinente si targetul la care chiar daca as gasi ceva pertinent as munci fara spor.
Stapanii de caini:
Sunt fericita stapana a unei labradoare. De doi ani de zile, cel putin o data sau de doua ori pe saptamana trebuie sa interactionez cu alti stapani de caini. Am cunoscut tot felul de oameni, neincadrabili in profiluri mainstream decat poate din punct de vedere al tigarilor pe care le fumeaza. Toti sunt nisati si da, majoritatea fumeaza; desi sa urmaresti 15 caini cum se joaca este cel mai relaxant lucru la care poti sa te uiti. Astept brief de la Pedigree pentru mai multe detalii .
.Vanzatoarele de magazine de cartier:
Sunt multe “tanti Maria” in targetul asta, niste tanti pe care trebuie sa stii cum sa le gadili ca sa iti raspunda nevoilor tale primare: “O paine si o sana, va rog”. Prima imagine care trebuie sa-ti vina in minte atunci cand comunici cu vanzatoarele este imaginea buzunarului anestezistului dinainte de operatie si traiectoria mainii tale care tinteste stanjenitor dar hotarat deschizatura halatului alb. Sa ma port cu manusi, asa imi zic de fiecare data, fara a incerca sa disimulez panica dinainte de operatie. Vanzatoarelor trebuie sa le lasi mereu ceva, la schimb, un zambet macar, desi un compliment ar rezolva mai multe. “V-ati tuns? Va sta foarte bine! Cu ce v-ati vopsit?” Asa afli insight-uri noi, dar chiar daca trebuie sa le dau atata atentie, tot nu as lucra cu placere pentru o campanie dedicata lor.
La voi cum sta treaba?
Postat de Corina pe 07.12.2010 la 10:56 AM
Program or be programmed
Vorba mamei mele: asta ne mai lipseste, ca in rest, le avem pe toate: sa invatam programare.
Postat de Anca pe 29.11.2010 la 12:57 PM
O noapte din viata unui sacou pe nume Tommy
Tommy Hilfiger a sarbatorit 25 de ani de existenta printr-o povestioara draguta – “The Night of The Navy Blue Blazer” – care surprinde viata de noapte a unui sacou si drumul sau prin cluburile din New York.
Ud, uscat, rupt, vopsit sau curat, cu accesorii sau fara, purtat de femei sau barbati, sacoul are o viata de noapte activa si se potriveste oricarui stil, cel putin asta spun cei de la Tommy.
Daca tot au implinit 25 de ani, de cate ori ati vazut numarul 25?
Postat de Admin pe 23.11.2010 la 11:52 AM
Marc’s birthday
Ieri, a fost ziua lui Marc, ocazie cu care l-am incurajat sa mai picteze si sa vedem noi panze la birou, sa avem si noi mai multa inspiratie in timpul sedintelor de brainstorming. Pentru cei care nu au vazut inca lucrarea lui Marc, mai aruncati un ochi pe Aleea Scriitorilor. Did you spot it? Sa ne traiasca si sa ii mai uram o data la multi ani!
Postat de Corina pe 22.11.2010 la 12:57 PM
Din categoria “I’m interested in”
Apropo de ideea de joi, curentul emigrarii din anii 90 dupa 20 de ani, m-ar interesa sa vad sau chiar sa conduc o cercetare despre romanii stabiliti de ceva ani in strainataturi, cum s-au adaptat, ce obiceiuri de consum aduc in Romania si cum ii influenteaza pe romanii din tara. Numai anul acesta au emigrat aproape 3 milioane de romani, astfel ca importanta lor ar trebui sa fie destul de mare. Milioane de romani se intorc de sarbatori si dicteaza ce isi doresc pe masa iar sub brad aseaza cadourile luate de la discounturi din afara.
Am gasit un exemplu de astfel de cercetare la Pro TV, un scurt documentar despre hainele pe care le aduc romanii din tarile in care au muncit: Ce spun hainele pe care le purtam despre noi? Pretty funny & annoying…
Ma mai intreb daca gandul unei astfel de cercetari trebuie directionat catre romanii intorsi in tara sau familiile lor, sau daca o astfel de cercetare se poate face pe comunitati de romani din diferite tari, daca exista vreo comunitate activa si puternica de romani in afara. Voi stiti vreo tara cu o comunitate de romani mai inchegata? Aveti prieteni/ rude care fac parte din aceasta comunitate?
Postat de Admin pe 19.11.2010 la 01:56 PM
Autostopul din Mexic – true story
(True story – s-a intamplat intr-un mic oras din Mexic)
Un tip facea autostopul pe o strada, intr-o noapte neagra, in mijlocul unei furtuni puternice. Trecea timpul, nicio masina pe drum si furtuna facea sa nu vada doi pasi in fata lui.
La un moment dat, apare o Dacie galbena si se opreste fix in dreptul lui. Tipul, fara sa analizeze mult situatia, se urca in masina. Inchide usa si cand se uita spre cel de la volan, nu vede pe nimeni. Masina porneste usor, tipul deja ingrozit statea lipit de scaun. Apare o curba, tipul incepe sa se roage in gand sa scape cu viata si exact la intrarea in curba, apare o mana prin geam si roteste volanul.
Tipul, deja paralizat de groaza, vede cum de fiecare data cand apare o curba, mana apare prin geam si roteste volanul. La un moment dat, isi face curaj si o tuleste din masina, alergand catre cel mai apropriat oras.
Ajunge intr-un bar, ud si inspaimantat, cere doua pahare de tequila si incepe sa povesteasca experienta teribila prin care a trecut. Toti raman pe ganduri cand isi dau seama ca tipul plange si nu era beat.
Dupa o jumatate de ora, alti doi tipi intra in bar, si unul ii zice celuilalt: Ba Mariuse, uite-l pe tampitul care s-a urcat in masina in timp ce-o impingeam!
Postat de Corina pe 18.11.2010 la 03:15 PM
E un curent, ca in anii ’90
Un curent de la TFF. 2 filme inscrise in festival, cu acelasi subiect social, emigrarea. Moment in care imi aduc aminte nu de anii ’90 cum si-a adus aminte MB Dragan, ci de liceu, clasa a X-a, Ada Milea si albumul lansat in 1999: Republica Mioritica Romania si prima melodie de pe album, “Perspective. Statul. Curcubeu de gaze.”
Acum 10 ani nu ma gandeam la emigrare, aveam planuri in tara asta, cu facultatea pe care mi-o alesesem si meseria pe care visam sa o practic. Peste inca 10 insa curioiztatea si interesul pentru emigrare s-a intors . Un tanar isi face planurile de emigrare inca din liceu. Se intereseaza de facultati si mastere, de zone culturale cu care ar rezona. Eu am pierdut trenul, dar ma intreb, ei se vor mai intoarce vreodata in tara? Exista oare statistici despre romanii plecati in strainatate dupa ’90, cati dintre ei s-au intors si cati au fost asimilati?
