Acesta este un post care poate parea tardiv. Pentru ca subiectul in cauza este demult cunoscut, ras si ras-discutat, inclusiv de mine.

Si cu toate astea niciodata nu e prea tarziu sau prea devreme sa scrii – sau sa scrii din nou – despre o asemenea bijuterie.

Creat de Matthew Weiner, producer si writer pe sezoanele 5 si 6 din Sopranos (!!), MAD MEN nu numai ca este obligatoriu pentru cultura vizuala a oricarei persoane care umbla cararile planetei Pamant, ci si pentru cea a publicitarilor de pretutindeni. Be it Paris sau Bucale.

Motivele sunt, practic, infinite. Pornind de la stilul cinematografic fara greseala, ritmul cinematografic imbatabil, jocul actoricesc uluitor, scenografia ce reconstituie New York-ul anilor 60 intr-un mod absolut halucinant, intrigile care te tin cu splina la gura, incursiunile ultra-documentate si pertinente in munca creativilor, poti enumera zeci, sute de motive pentru care Mad Men e unul din cele mai tari seriale facute vreodata.

Si mai important, insa, creeaza o cultura a meseriei de ad man. O cultura veritabila, inexistenta pana in acel moment, pentru ca nicicand n-a existat un produs care sa insumeze atat de bine o epoca a advertising-ului, un set de mentalitati, un mod de viata, o conduita profesionala studiata atat de bine incat iti da senzatia ca a fost gandita la nivel molecular.