O zi aparent normala de luni. O zi in care lumea, in mod normal, munceste. Nu si colegii mei. In momentele in care eu sunt la calculator incercand sa cresc vizionarile EMS pe vimeo, iata ce fac ei. Sper ca pozele vorbesc de la sine.

Priviti. Priviti atitudinile hamesite, cautaturile infometate, gesturile atavice care le tradeaza foamea ancestrala.

Cum. Cum sa faci fatza unor asemenea conditii. Cum altfel decat alaturandu-te mesei incarcate de bunuri cu aspect si savoare rubensiana.

Opa. Pe asta nu stiu de unde am scos-o. Probabil mi-e foame si mie. Oricum ar fi, priviti, priviti si minunati-va. Nu e simplu cu acesti colegi ai mei. Nu e simplu deloc